Pentru toţi cei care îşi doresc să aibă copii, vestea sarcinii este primită cu mare bucurie. Rude care întrebaseră de-a lungul timpului “şi voi când faceţi un copil?”, răsuflă uşurate. Încep transformările fizice, consulturile medicale şi, pe măsură ce sarcina avansează, diverse amenajări în casă. În acestă vâltoare, plină de emoţii și entuziasm, se vorbeşte însă foarte puţin de dificultăţile de psihologice pe care la poate întâmpina tânăra mamă.
Sarcina şi naşterea sunt atât de evident legate de bucurie, încât pentru mulţi, să vorbească şi despre aspecte mai puţin plăcute, este aproape un tabu. Tocmai acest fapt, face ca mamele să fie mai puţin pregătite pentru anumite emoţii precum teamă, depresie, furie, vinovăţie etc. Aşteptările lor, se bazează în mare parte pe diverse mituri legate de maternitate. Iar discrepanţa între aşteptări şi realitate contribuie semnificativ la sentimente de inadecvare şi creşte riscul depresiei post-partum. (1, 2)
Care sunt câteva dintre aceste mituri? Putem găsi exemple într-un studiu (1) realizat pe un eşantion de 99 de femei:
Totul este numai fericire după naştere
Şi totuşi, a adesea proasptele mame se simt epuizate, obosite de plânsul copilului, iritate etc. Lipsa de somn şi schimbările hormonale pot interfera de asemenea cu dispoziţia lor şi să le predispună la afecte negative. De altfel, dintre participantele la acest studiu, aproape 14% au avut baby blues (“tristeţea naşterii”) şi 4% depresie post-partum.
Mama va fi imediat capabilă să aibă grijă de bebeluşul ei
Indiferent cât citesc înainte, puse în faţa experienţei practice de a alăpta, linişti, schimba, îmbăia etc. bebeluşul, multe mame se simt nesigure. Le este teamă să nu facă ceva greşit sau se sperie când nu înţeleg ce vrea copilul. Pentru că se aşteaptă ca totul să fie rezolvat de instinctul matern, se simt prost dacă au momente când nu ştiu ce să facă. Într-adevăr, intuiţia este un aliat preţios, şi le încurajez pe tinerele mame să aibă încredere în ele. În acelaşi timp însă, nesiguranţa este firească la început. Mamele care acceptă acest lucru şi care persistă în a face tot posibilul să își îngrijească bine copilul, vor realiza că, acest instinct devine mai uşor de ascultat, după primele săptămâni de experienţă.
Dacă ai nevoie de ajutor, nu eşti o mamă bună.
Multe mame se simt prinse între nevoia de a primi ajutor şi dificultatea de a-l cere sau chiar de a-l accepta, aunci când li se oferă. Contează desigur şi maniera în care le sunt date sfaturi. Dacă există prea multe indicaţii ferme din partea celor cu mai multă experienţă, sau poate chiar critici (“îl îmbraci prea subţire”, “îl iei prea mult în braţe” etc.), mamele ajung să simtă, că ele nu se pot descurca.
Din experienţa clinică, am observat că multe dintre aceste aspecte au mare legătură şi cu structura de personalitate. Femeile perfecţioniste, care au în general aşteptări mari de la ele însele, vor face şi în sarcină şi imediat după, acelaşi lucru. Astfel, îşi setează standarde imposibil de atins. Adesea, în spate, se ascund gânduri mai puţin conştiente, formate de-a lungul anilor cum ar fi: “nu sunt niciodată suficient de bună”, “nu sunt în stare să am grijă de cineva”, “lucrurile bune se obţin cu sacrificiu” etc.
Relaţia cu propria mamă are de asemenea un impact important asupra felului în care trăiesc perioada sarcinii şi a naşterii. Fiind o perioadă în care tinerele sunt mai vulnerabile şi au nevoie de sprijin emoţional şi uneori chiar concret. Absenţa fizică sau emoţională a mamei sporeşte sentimentele de nesiguranţă şi anxietate, în timp ce o relaţie bună cu aceasta, este o sursă de încredere şi confort.
Așteptări realiste, mame fericite
Aşadar, aşteptările nerealiste, perfecţionismul şi, unde este cazul, o relaţie dificilă cu propria mamă sunt doar câţiva dintre factorii care pot duce la accentuarea unor stări negative (teamă, tristeţe, inadecvare, vină) în timpul sarcinii şi în perioada de după. Pe de altă parte, existenţa unui sistem de sprijin şi ajustarea standardelor, ajută la traversarea mai uşoară a dificultăţilor inerente acestei perioade.
Cum ajută psihoterapia
Psihoterapia poate fi de asemenea o sursă de sprijin. Ea oferă viitoarelor / proaspetelor mame un spaţiu sigur, în care să îşi exploreze şi exprime credinţele şi sentimentele legate de maternitate. Psihoterapeutul le ajută să conştientizeze aşteptările pe care le au, să reflecteze cu privire la adecvarea acestora la contextul dat şi să îşi recunoască emoţii reprimate. De asemenea, le sprijină să îşi asume ceea ce simt, să aibă încredere în ele, să găsească resursele interioare, pentru a avea cât mai bine grijă de bebeluş. Nu în ultimul rând, le sprijină să se redefinească ca persoane, în noul context.
Bibliografie:
- Choi, C. Henshaw, S. Baker & J. Tree, Supermum, superwife, supereverything: performing femininity in the transition to motherhood. Publicat online pe 23 ianuarie 2007 în Journal of Reproductive and Infant Psychology vol 23, 2005, ediţia 2, pg. 167-180
- Mauthner S. Natasha, Feeling Low and Feeling Really Bad About Feeling Low: Women’s Experiences of Motherhood and Postpartum Depression. Articol apărut în Canadian Psychology, May 1999